„Obiceiuri de nuntă – moștenirea strămoșilor noștri”

”A fost o dată ca niciodată…și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți…”

Ar fi povestea ideală de dragoste a oricăruia dintre noi. Este absolut normal să ne dorim relații sănătoase, fericite și durabile în timp. Pornim pe un drum alături de partenerul nostru cu gândul că vom fi împreună până la final.

In viziunea populara, casatoria este privita ca trecerea la o noua etapa a vietii. Din momentul in care se casatoresc, tinerii primesc un alt statut in viata sociala, „intra in randul oamenilor”. Exista numeroase traditii de nunta pe care tinerii le vor respecta pentru a avea un parcurs lin in viata de cuplu.

Nunta la români este un cumul bogat de tradiții vechi și obiceiuri moderne, care celebrează intrarea tinerilor într-o nouă etapă a vieții. Obiceiurile înainte de ceremonie includ pregătirea 'ploconului' pentru nași, barbieritul mirelui și îmbrăcatul miresei, iar în timpul ceremoniei se schimbă verighetele. După slujba religioasă, mirii fac valsul miresii, urmează petrecerea cu taierea tortului și aruncarea buchetului, iar la sfârșit mirele o trece pe mireasă peste prag.

Deoarece vorbim despre un eveniment important pentru tinerii casatoriti, exista numeroase traditii si obiceiuri de nunta pe care mirele si mireasa trebuie sa le respecte daca isi doresc o casnicie presarata cu belsug, intelegere, iubire si noroc.

Descopera fascinantele traditii si ritualuri de nunta la romani

Nunta în cultura românească nu a fost văzută doar ca o ceremonie de uniune a două suflete, ci un întreg ritual plin de semnificații simbolice.

Pețitul miresei:

Pețitul este un vechi obicei de nuntă care presupune ca tânărul să meargă, împreună cu tatăl și câțiva prieteni, la casa fetei pe care o vrea de nevastă pentru a obține acordul părinților acesteia.

Această intenția de a peți este dinainte anunțată de către familia tânărului pentru ca la casa fetei să se poată pregăti cele necesare iar oaspeții să fie întâmpinați cum se cuvine.

Odată ajunși la casa fetei, tânărul trebuie să discute cu familia miresei. Va cere părinților acesteia acordul pentru a se putea căsători. Se vor discuta aspecte ce țin de viața viitoarei familii și, dacă toată lumea este de acord, se va stabili data nunții.

Alegerea parintilor spirituali

Odata acceptata cererea in casatorie, tinerii miri trebuie sa decida pe cine vor alege nasi, adica parinti spirituali. Rolul nasilor cu timpul a inceput sa fie minimalizat, dar conform traditiei, nasul (sau `nasul mare` cum i se mai spune) este de fapt personajul central al nuntii, si nu tinerii miri. Nasul este urmat ca importanta in nunta de mireasa, deci in mod paradoxal mireasa este a doua figura din nunta. Apoi de abia urmeaza mirele, nasa, domnisoarele si cavalerii de onoare, parintii si ceilalti nuntasi. Alegerea nasilor, deci, are o importanta covarsitoare, atat pentru desfasurarea nuntii cat si pentru viitorul tinerilor miri.

„Bătutul brazilor”

„Bătutul brazilor” la nuntă este o tradiție în care, mirele și prietenii săi merg să împodobească brazi pe care apoi îi «bat» în poarta nașilor și, în final, la casa miresei, cu scopul de a simboliza tinerețea și belșugul.

Alaiul de nuntă

Pe vremuri, alaiul de nuntă era un spectacol plin de culoare și veselie, care reflecta solidaritatea comunitară, însă astăzi acesta se mai desfășoară astfel foarte rar. Mirele pleacă de la casa lui însoțit de cavaleri de onoare, rude și prieteni, adesea însoțiți de muzicanți care cântă melodii tradiționale de nuntă. În funcție, de regiune, această tradiție de nuntă la români poate varia destul de mult, existând o mulțime de alte obiceiuri.

Gătitul miresei

Această etapă a nunții presupune prezența nașei, a mamei și a domnișoarelor de onoare, care o ajută pe mireasă să se pregătească de ziua cea mare. Ele îi dau o mână de ajutor cu îmbrăcarea rochiei de mireasă, cu machiajul, coafura și așezarea accesoriilor, iar la final îi prin voalul. Pe tot parcursul pregătirilor se aude melodia 'Ia-ţi mireasă ziua bună', care adesea îi emoţionează pe toţi cei prezenţi. Cand mireasa este gata, mirele vine, o vede pentru prima oară în rochia albă și îi oferă buchetul. Mireasa prinde în pieptul nașului, nașei și mirelui cocardele, iar domnișoarele de onoare continuă acest lucru și pentru restul invitaților.

Obiceiuri în timpul slujbei religioase

În cadrul slujbei, logodna și cununia sunt unite într-un singur ritual. Mirele și mireasa primesc inelele de la preot, care le binecuvântează prin semnul crucii, simbolizând legătura spirituală dintre cei doi. Un moment cheie este așezarea cununilor pe capetele mirilor. Acestea simbolizează demnitatea regală și responsabilitatea spirituală, cei doi devenind „rege” și „regină” în propria lor casă și în uniunea dintre ei. Cuplul gusta vin din același pahar, gest ce simbolizează împărtășirea bucuriilor și greutăților vieții. Urmează „Dansul Isaiei”, o procesiune în jurul mesei altarului, marcând începutul călătoriei spirituale comune.

Aruncarea cu grâu și orez - Un alt ritual care pare să aducă noroc și fertilitate este cel al aruncării peste miri cu grâu și orez la ieșirea din Biserică. La finalul slujbei, mirii se sărută, sunt ulterior felicitați de familie și apropiați.

Petrecerea de nuntă- După ceremonia religioasă, urmează petrecerea de nuntă la locatie de evenimente Oradea, unde muzica, dansul și voia bună sunt la ele acasă. Mirele și mireasa sunt cei care deschis seara de dans cu dansul mirilor.

Întâmpinarea oaspeților - Ajunși la restaurant, în general primii, mirii și nași, împreună cu socrii așteaptă venirea invitaților pentru a-i primi, ciocnind un pahar de șampanie. Domnișoarele de onoare îi conduc apoi pe invitați la masa lor.

Valsul miresei - Valsul mirilor sau valsul miresei reprezintă momentul de deschidere al nunții și reprezinta dansul pe care cuplul l-a pregătit chiar și cu câteva luni înainte. Cei doi aleg în general melodia preferată pe care sa danseze.

Furatul miresei - Un obicei pe care mulți îl practică la nuntă și care reprezintă un motiv de distracție . Se obișnuiește ca într-un moment de neatenție al mirelui și nașilor, mireasa să fie furată de către nuntași. Unul dintre aceștia se va întoarce cu pantoful miresei drept dovadă și cu scopul de a negocia răscumpărarea. 

Tăierea tortului de nuntă - este o tradiție veche ce datează din Evul Mediu, simbolizând prima sarcină majoră pe care cei doi tineri căsătoriți o îndeplinesc în calitate de soț și soție, un act ce reprezintă unitatea, sprijinul reciproc, dragostea și fericirea în cuplu. Mirii taie tortul împreună, apoi se hrănesc reciproc cu o bucățică din el, un gest de generozitate care se extinde și către invitați, oferindu-le și lor felii din dragoste și bucurie. 

Aruncarea buchetului - momentul mult așteptat de tinerele nemăritate.  Aruncarea buchetului de mireasă este o tradiție răspândită în multe culturi și țări, deși modul în care se desfășoară ceremonia poate diferi în funcție de obiceiurile locale. În unele cazuri, buchetul este înlocuit cu alte obiecte simbolice sau este aruncat într-un mod diferit. În unele culturi, buchetul este aruncat către toate femeile prezente la nuntă, nu numai către cele nemăritate.

Voalul miresei – ultima tradiție din cadrul nunții ce reprezinta desprinderea voalului miresei și înlocuirea acestuia cu o basma. Acesta marchează transformarea miresii  de la domnișoară la femeie de casă. Partea amuzantă a momentului este dată de refuzul miresei de a se transforma în gospodină și încercarea de a nu rămâne cu basmaua pe cap.